(Mai multe imagini)

Monument al naturii

Copac

Perenă

Potrivită pentru marginea drumurilor

Plantă decorativă

Plantă permanent verde

Plantă otrăvitoare

Originară din România

Sustenabilitate:

Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.

Scurtă descriere:

O mică coniferă veșnic verde (care apare uneori ca un arbust), tisa crește până la 10–15 m (33–49 ft) înălțime și cu un trunchi de până la 50 de centimetri (20 in) diametru, rareori mai mult. În unele cazuri, copacii cu înălțimi care depășesc 20 m (66 ft) apar în parcuri și alte zone protejate, destul de des în rigole. Arborele are o creștere extrem de lentă și are obiceiul să putrezească din interior, creând forme goale. Acest lucru face dificilă și uneori imposibilă efectuarea de numărări precise a inelelor pentru a determina vârsta adevărată a unui exemplar. Adesea deteriorată de succesiunea pădurii, ajunge de obicei într-o formă ghemuită, cu mai mulți lideri, capabilă să crească noi lăstari din cioturile decapitate. În forma sa de arbust, numită uneori „perie de tisa”, se poate reproduce vegetativ prin stratificare.

Răspândire:

Pe teritoriul României, tisa era considerabil mai răspândită în trecut, acesteia fiindu-i acordat însă, în prezent, statutul de specie ocrotită, fiind declarată, de asemenea, un monument al naturii, numărul actualmente scăzut de indivizi fiind datorat tăierii lemnului valoros. Adeseori, tisa este plantată în parcuri și grădini din motive ornamentale.

Tisă

Taxus baccata

21-10-2024 | Cod: 0115