(Mai multe imagini)

Monument al naturii

Plantă erbacee

Perenă

Plantă cu flori

Plantă de munte

Originară din România

Sustenabilitate:

Pe cale critică de dispariție în sălbăticie. Listat pe CITES sau pe Listele Roșii Naționale. Nu utilizați decât din surse cultivate sau din colecție sălbatică certificată, durabilă, vândută cu garanții și certificare corespunzătoare.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.

Scurtă descriere:

Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august.

Răspândire:

Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. În România, crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933[2] și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Munții Rarău, Ceahlău, Munții Ciucaș, Munții Bucegi, Munții Făgăraș, Munții Retezat, Munții Căpățânii, Parcul Național Cozia și în Parcul Național Buila-Vânturarița.

În afara spațiului românesc, floarea-reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Munții Balcani, Munții Carpați, Munții Pirinei, precum și din Asia Centrală și de Est.

Floare de colț

Leontopodium alpinum

Asteraceae

03-05-2025 | Cod: 0319