(Mai multe imagini)

Plantă erbacee

Perenă

Plantă cu flori

Plantă de munte

Originară din România

Sustenabilitate:

Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.

Scurtă descriere:

Iarba osului are tulpini subțiri, de 100–300 mm înălțime, lemnoase la bază, păroase.

Frunzele sunt așezate în perechi pe tulpină, alungite, eliptice, păroase, alb-cenușii, pâsloase pe partea inferioară, fără dințișori pe margini. La subsuoara frunzelor se găsesc frunzișoare mult mai mici.

Florile, cu diametrul de 20–30 mm, cresc câte trei sau mai multe la capătul superior al tulpinilor. Florile au cinci petale galbene și cinci sepale. Trei sepale sunt interioare, păroase, late, cu patru nervuri groase. Restul de două sepale sunt exterioare și mai înguste. Iarba osului înflorește în luna iulie.

Florile sunt foarte sensibile la variațiile de temperatură. Pe timp senin sunt deschise și orientate în mod continuu spre soare, urmărind mișcarea acestuia (la fel ca floarea soarelui). Pe timp de ploaie și noaptea, florile se închid și se apleacă în jos, pentru a se proteja polenul. Și staminele sunt sensibile, la atingere ele se mișcă spre marginea florii, apoi revin la loc.

Răspândire:

În România, subspeciaHelianthemum tomentosum crește prin pajiștile de pe brâne, în locuri stâncoase, însorite și pe bolovănișurile din munții Carpați.

Iarba osului

Helianthemum nummularium

Cistaceae

03-05-2025 | Cod: 0329