(Mai multe imagini)

Plantă erbacee

Perenă

Plantă cu flori

Plantă de munte

Originară din România

Sustenabilitate:

Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.

Scurtă descriere:

Cupa este o plantă scundă, cu o tulpiniță scurtă. Frunzele de la baza tulpinii sunt oval eliptice, groase, întinse pe pământ și prinse într-o rozetă. Tulpina se termină cu o singură floare mare, îndreptată în sus. Floarea are formă de cupă lunguiață, de culoare albăstrie-azurie, întunecată. Corola la margine are cinci segmente scurte, ușor răsfrânte în afară. Caliciul are dințișori alungiți. Cupa înflorește în lunile iunie-iulie.

Floarea este alcătuită pentru a fi polenizată de insecte: în fundul cupei care formează corola, nectarul se găsește în cinci pungi separate, așezate în cerc. Insecta, de obicei bondarul, trebuie să-și introducă succesiv trompa de cinci ori în fiecare din aceste pungi; astfel el se învârte în interiorul corolei și curăță cu spinarea polenul de pe toate cele cinci stamine care sunt și ele așezate tot în cerc în jurul pistilului. Polenul este transport de insectă pe stigmatul altei flori. Dacă nu se poate realiza polenizarea este prevăzut și un mecanism de autopolenizare: pe vreme rece, în timpul nopții sau spre sfârșitul perioadei de înflorire, corola se apleacă cu gura în jos și polenul care a fost între timp scuturat în fundul ei, cade pe stigmat.

Răspândire:

În România crește prin pajiștile din munții Carpați, uneori este întâlnită și în poienile din zona păduroasă.

Cupă

Gentiana kochiana

Gentianaceae

02-05-2025 | Cod: 0316