Erbariu
(Mai multe imagini)
Sustenabilitate:
Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.
Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.
Scurtă descriere:
Tulpina are 20–80 mm înălțime, la vârf se găsesc una-două flori cu corola în formă de cupă, de 30–35 mm, pe margini are cinci dinți scurți. Corola este de culoare albă-gălbuie, transparentă, cu cinci dungi albastre spălăcite pe interior. Adesea corola este presărată cu puncte albastre mai închise la culooare. Ghințurica înflorește în lunile iulie-august.
Frunzele cresc în perechi, sunt alungite și rotunjite la vârf. La baza tulpinii frunzele sunt împreunate în câte o teacă, vizibil umflată la frunzele de sus.
Răspândire:
În România, ghințurica crește în munții Rodnei, Bucegi, Făgărașului, prin locuri stâncoase și ierboase.
Ghințurică
Gentiana frigida
Gentianaceae
03-05-2025 | Cod: 0327
Alte denumiri cunoscute:
[RO]:
[EN]:
