Erbariu
(Mai multe imagini)
Sustenabilitate:
Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.
Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.
Scurtă descriere:
Teiul sau „teiul” este un copac mare, cu copac, care poate atinge înălțimi de până la 30 m. Va crește în mod natural în pășuni, grădini, păduri și pajiști și este comună în toată Europa, fiind nativ în emisfera nordică temperată. Frunzele sale sunt alterne, petilate ovate, cu marginea zimțată și vârful ascuțit.
Părțile folosite în ceaiuri și medicamente sunt florile albe crem de pe tulpini lungi din bractee caracteristice, în formă de lance, de culoare verde pal (o bractee este parte dintr-o floare care seamănă cu o frunză). Florile sunt de un alb crem și produc un miros dulce, ușor, care reflectă gustul lor.
Răspândire:
Indicații:
Florile de tei au fost folosite cel mai adesea în îngrijirea sănătății populare ca un remediu pentru controlul febrei, aplicabil oricărui membru al familiei, de la cei foarte mici (chiar și sugari) până la cei foarte bătrâni. Au fost printre primele alegeri din Europa pentru gestionarea la domiciliu a racelilor si infectiilor febrile, folosite ca ceai pentru a aplatiza curba temperaturii fara a suprima activitatea benefica a febrei in combaterea infectiei. Florile de tei au fost, de asemenea, foarte apreciate ca relaxante casnice, folosite aproape în același mod cu ceaiul de mușețel, pentru a calma neliniștea, iritabilitatea, în special la copii și în simptomele de anxietate. A fost folosit ca remediu specific în Germania pentru gripa la copii.
Tei, Floare de
Tilia spp.
Malvaceae
❝ Floarea de tei ameliorează stresul și anxietatea și calmează sistemul nervos…
04-04-2025 | Cod: 0229
Alte denumiri cunoscute:
[RO]:
[EN]:
Linden
Limetree
Basswood (Eng)
Linde (Ger)
Tilleul (Fr)
Tiglio (Ital)
Tilo (Sp)
Cum simțim planta după gust?:
Cel mai bun mod de a gusta calitățile florilor de tei este să le folosești (și bracteele de culoare verde pal atașate) pentru a face un ceai tare, de preferință primăvara, când florile sunt afară și le poți colecta proaspăt din copac. Veți fi uimit de parfumul blând aproape de tămâie, cu gust asemănător rășinii, care duce la un gust mijlociu dulce, ușor acru și slab amar și apoi la un parfum floral persistent.
Distilând aceste calități, avem un remediu care este blând, dar cu o oarecare putere.
Amar
Bitter-ul este un grup foarte complex de fitochimice care stimulează receptorii de amar din gură. Au fost unele dintre cele mai valoroase remedii din medicina antică.
Aceștia au fost experimentați ca stimulând apetitul și activând o gamă largă de funcții digestive cheie, inclusiv creșterea clearance-ului bilei din ficat (deoarece bila este un factor cheie în sănătatea intestinului, acest lucru se poate traduce prin îmbunătățirea funcțiilor intestinale și a microbiomului).
Multe dintre aceste reputații sunt susținute de noi cercetări privind rolul receptorilor de amărăciune în gură și în alte părți ale corpului.
Bitter-urile au fost, de asemenea, considerate ca „răcitoare”, reducând intensitatea unor febre și boli inflamatorii.
Aromatic
Un remediu „aromatic”, bogat în uleiuri esențiale volatile, a fost cel mai adesea asociat cu calmarea și uneori „încălzirea” digestiei.
Cele mai multe condimente și ierburi de bucătărie au această calitate: au fost folosite atât ca aromă, cât și pentru a ușura digestia alimentelor preindustriale, uneori dificilă. Multe substanțe aromatice sunt clasificate drept „carminative” și sunt folosite pentru a reduce colicile, balonarea și digestia agitată.
De asemenea, sunt prezente adesea în remediile respiratorii pentru răceli, piept și alte infecții ale căilor respiratorii. Sunt, de asemenea, inhalante clasice calmante și uleiuri de masaj și stau la baza aromoterapiei pentru beneficiile lor mentale.
Dulce
În vremurile în care majoritatea oamenilor nu gustau niciodată zahărul, „dulceața” era asociată cu gustul alimentelor de bază: cel al legumelor gătite, al cerealelor și al cărnii. Cu alte cuvinte, dulce era calitatea hranei și remediile „tonice”. Descrierea unui remediu ca fiind dulce a dus, în general, la utilizarea acelui remediu în convalescență sau în recuperarea după boală. Interesant este că constituenții vegetali care se găsesc cel mai des în tonicele clasice, cum ar fi lemnul dulce, ginsengul, sunt steroizi vegetali, inclusiv saponinele, care au și un gust dulce.
