
(Mai multe imagini)
Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.
Garofița pitică are numeroase tulpini mici, de 30–60 mm, fără frunze, doar una-două perechi de frunze lățite la vârf. La capătul superior al tulpinii se găsește câte o floare cu diametrul de circa 20 mm care are cinci petale de un roz viu. Petalele sunt dințate la vârf și păroase spre bază. Garofița pitică înflorește în iulie-august.
În România crește prin pajiștile, pășunile și locurile ierboase și stâncoase din munții Carpați. Garofița pitică este o plantă endemică pentru Carpați.
Acestui canal special de comunicare ar trebui să i se acorde întotdeauna atenția cuvenită, inclusiv în ceea ce privește comerțul electronic, deoarece potențialul său este extraordinar.