(Mai multe imagini)

Sustenabilitate:

Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.

Scurtă descriere:

Naiul este o plantă întinsă, cu o rădăcină subțire și cu multe tulpini ramificate, procumbente sau slab ascendente, care pot atinge o lungime între 5-40 cm. Aceste tulpini sunt netede, cu excepția unei singure linii distinctive (foarte ocazional două linii) de fire de păr fine care cresc pe o parte. Frunzele ovale cu o nervură puternică sunt văzute în perechi de-a lungul tulpinii. Florile mici, albe, asemănătoare stelelor, sunt profund lobate, cu cinci petale de 1–3 mm lungime, cu 3–8 antere roșii-violete și trei stiluri. Semințele sunt roșu-brun și rotunde, cu umflături înălțate pe suprafața lor.

Răspândire:

Chickweed se găsește foarte frecvent în întreaga insulă britanică. Este originar din Europa și Asia; cu toate acestea, este acum naturalizat în cea mai mare parte a lumii. Poate fi găsit crescând în grădini, câmpuri, lângă pâraie și drumuri. Se spune că a crescut sălbatic pe căile dintre coloniști, oferindu-le o sursă bogată de nutrienți, vitamine și minerale. A fost folosit de marinari sub formă de oțet ca prevenire împotriva scorbutului în momente în care citricele erau rare, ambele ar fi putut contribui la naturalizarea sa pe tot globul.

Indicații:

Culpeper descrie virtuțile puiului ca:

„Sucul sau apa distilată este de mare folos pentru toate căldurile și roșeața ochilor, pentru a scăpa o parte din ele în ei; și este de bun efect pentru a calma durerile de la căldura și ascuțimea sângelui din grămezi... este folosit și în ulcere și răni fierbinți și virulente în părțile intime ale bărbaților și femeilor, sau în altă parte a picioarelor”.

Fierboristul englez John Gerard (1545–1612), care a scris cartea The Herball, sau Generall Historie of Plantes (cunoscută și sub numele de Gerard’s Herbal) în 1597, a spus despre această plantă:

„Frunzele de naiță stăpânite în apă foarte moale, adăugând la aceasta puțină grăsime de porc, pudră de schinduf și semințe de in și câteva rădăcini de nalbă de mlaștină și ștampilate în formă de cataplasmă sau pultese, îndepărtează umflarea picioarelor sau a oricărei alte părți... într-un cuvânt, mângâie, nu ajută și nu prea susține”.

Combinată cu elecampane, puiul a fost recomandat și ca specific pentru hidrofobie, iar sucul, luat intern, pentru scorbut, în timp ce apa era considerată un remediu al soțiilor vechi pentru obezitate.

Dioscoride, un medic și botanist grec din secolul I e.n., numit adesea „părintele farmacognoziei”, a scris despre zdrobirea naiului într-o pastă cu făină de porumb ca cataplasmă pentru inflamația ochiului.

Planta prezintă contraindicații!

A se evita in cazurile de alergie cunoscuta la gaina sau alti membri apropiati ai familiei Caryophyllaceae

Răcovina

Stellaria media

Caryophyllaceae

31-03-2025 | Cod: 0203

Cum simțim planta după gust?:

Chickweed conține constituenți numiți saponine, adică asemănătoare săpunului, rezultând o senzație mătăsoasă atunci când planta este frecată cu puțină apă între degete. A fost descrisă ca fiind „la fel de moale ca ulmul alunecos, la fel de liniștitor ca marshmallow și la fel de protectoare și de întăritoare ca rădăcina de consolă”.

Răcoritor

Remediile tradiționale „reci” sau răcoritoare conțin adesea fitonutrienți amari, cum ar fi iridoide (gențiană), sesiquterpene (mușețel), antrachinone (rădăcină de rubarbă), mucilagii (marshmallow), unii alcaloizi și flavonoide.

Ele tind să influențeze sistemul digestiv, ficatul și rinichii. Ierburile răcoritoare fac exact asta; difuzează, drenează și curăță căldura din zonele de inflamație, roșeață și iritație.

Ierburile dulci, amare și astringente tind să fie răcoritoare.

Mucilaginos

Mucilagiile sunt componente ale plantelor pe bază de carbohidrați complecși, cu o senzație moale sau „unctuoasă”, mai ales atunci când sunt mestecate sau macerate în apă. Efectul lor se datorează pur și simplu acoperirii fizice a suprafețelor expuse. Din preistorie au fost folosite cel mai adesea ca remedii pentru răni pentru efectele lor liniștitoare și vindecatoare asupra țesuturilor deteriorate. In zilele noastre sunt folosite mai mult pentru aceste efecte asupra mucoasei digestive, de la gat pana la stomac, unde pot ameliora iritatiile si inflamatiile precum faringita si gastrita. Unele dintre remediile mucilaginoase proeminente, cum ar fi ulmul alunecos, aloe vera și algele marine, pot fi folosite ca tampon fizic pentru a reduce daunele și durerea cauzate de refluxul excesului de acid gastric. Mucilagiile sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă pentru a reduce tusea uscată. Aici efectul pare să fie prin reflex prin conexiunile nervoase embrionare: semnalele reduse de la peretele digestiv superior par să se traducă prin activitate redusă a mușchilor căilor respiratorii și activitate crescută a celulelor mucusului căilor respiratorii. Unele mucilagii din semințe, cum ar fi semințele de psyllium, semințele de in (semințele de in) sau fasolea de guar supraviețuiesc digestiei pentru a oferi efecte laxative de volum în intestin. Acestea pot reduce, de asemenea, rata de absorbție a zahărului și a colesterolului. .

Sărat

Aroma sarata este imediat distincta. Un bob scăpat pe limbă se umezește instantaneu, iar o stropire pe mâncare aprinde digestia. Această aromă ușor de recunoscut își are receptorii chiar în partea din față a limbii. Aroma sărată creează umiditate și căldură, un efect de scufundare și puternic, care este foarte solid pentru sistemul nervos și încurajează stabilitatea. Oamenii care sunt solidi și de încredere devin cunoscuți drept „sarea pământului”.

Părțile utile ale plantei:

Părți aeriene (frunză și tulpină)