
(Mai multe imagini)
Nu se află în prezent pe listele de risc, dar este posibil să lipsească date complete privind starea speciei. Cultivat în mod obișnuit, deși poate fi obținut din sălbăticie. Aprovizionați numai cu provizii cultivate sau din colecție sălbatică durabilă certificată.

Medicina tradițională românească are o istorie extrem de veche. Cunoașterea dacică a proprietăților curative ale plantelor medicinale a fost documentată de Herodot, Hipocrates, Galen și Dioscorides. Trebuie subliniat faptul că screeningul chimic modern a confirmat proprietățile terapeutice ale plantelor medicinale utilizate de daci. Mai interesant este faptul că dacii au folosit multe dintre aceste ierburi pentru diferite feluri de mâncare. Practic, pentru daci, mâncarea a fost medicament. Cercetări recente asupra unor plante medicinale românești au evidențiat importanța lor farmacognostică. Se știe că, în prezent, importanța și dinamica cercetării asupra plantelor medicinale din domeniul descoperirii medicamentelor continuă să crească la nivel mondial. Motivul principal este nu numai eficiența ridicată a metaboliților secundari în cazul bolilor grave (cancer, infecții virale, malarie etc.), ci și minimizarea efectelor secundare ale medicamentelor sintetice.
Laptele stâncii are tulpinile firave, cu 30–80 mm înălțime. Frunzele cresc la baza tulpinii, sunt nepăroase, înguste, așezate în rozete, unele întinse pe stâncă, altele îngrămădite la capătul unor mlădițe roșietice. Florile sunt de culoare alb lăptos și au o pată galbenă în centru. Ele au 8–10 mm în diametru și au cinci petale știrbite la vârf. Florile sunt de obicei câte două-cinci (rar doar una) pe codițe lungi, subțiri, care pornesc din același punct la vârful tulpinii. Laptele stâncii înflorește în lunile iulie-august
În România, laptele stâncii crește pe stâncile umede din munții Carpați.
Acestui canal special de comunicare ar trebui să i se acorde întotdeauna atenția cuvenită, inclusiv în ceea ce privește comerțul electronic, deoarece potențialul său este extraordinar.