Plante de apă
Microalge
Postat de: Valentin Dumitru
12-07-2022
Blog-ul nostru
O colecție de articole
(Ordonate alfabetic dupa titlul articolului)
Rețele trofice descriu cine pe cine mănâncă într-o comunitate ecologică. Fabricate din lanțuri trofice interconectate, rețelele trofice ne ajută să înțelegem cum schimbările aduse ecosistemelor - de exemplu, eliminarea unui prădător de top sau adăugarea de nutrienți - afectează multe specii diferite, atât direct, cât și indirect.
Rețele trofice descriu cine pe cine mănâncă într-o comunitate ecologică. Fabricate din lanțuri trofice interconectate, rețelele trofice ne ajută să înțelegem cum schimbările aduse ecosistemelor - de exemplu, eliminarea unui prădător de top sau adăugarea de nutrienți - afectează multe specii diferite, atât direct, cât și indirect.
Fitoplanctonul și algele formează bazele rețelelor trofice acvatice. Sunt consumate de consumatori primari, cum ar fi zooplanctonul, peștii mici și crustaceele. Consumatorii primari sunt, la rândul lor, mâncați de pești, mici rechini, corali și balene. Principalii prădători oceanici includ rechinii mari, peștii mari, delfinii, balenele cu dinți și focile mari. Oamenii consumă viața acvatică din fiecare secțiune a acestei rețele trofice. Practic, cu omul se închide și rețeaua.
Producătorii primari - inclusiv bacteriile, fitoplanctonul și algele - formează cel mai scăzut nivel trofic al rețelei acvatice. Producătorii primari își sintetizează energia fără a avea nevoie să mănânce. Mulți fac fotosinteză, folosind energia soarelui pentru a construi carbohidrați. Cu toate acestea, unii producători primari pot crea energie fără lumina soarelui folosind chimiosinteza pentru a metaboliza substanțele chimice eliberate din gurile hidrotermale, infiltrațiile de metan și alte caracteristici geologice.
Luate de la baza lanțului trofic marin, microalgele ar putea deveni în curând un candidat de top pentru combaterea încălzirii globale, precum și a crizei energiei și a insecurității alimentare, potrivit unui studiu realizat de cercetători asociați ai Cornell Algal Biofuel Consortium și publicat în revista Oceanography.
„Este posibil să fi dat peste următoarea revoluție verde”, a spus Charles H. Greene, profesor de științe ale pământului și atmosferei și autorul principal al noii lucrări, „Marine Microalgae: Climate, Energy and Food Security From the Sea”. Studiul prezintă o imagine de ansamblu asupra conceptului de cultivare industrială pe scară largă a microalgelor marine, sau pe scurt ICMM ( industrial cultivation of marine microalgae).
ICMM ar putea reduce utilizarea combustibililor fosili prin furnizarea de biocombustibili cu hidrocarburi lichide pentru industria aviației și a transportului de mărfuri. Biomasa de microalge rămasă după ce lipidele au fost îndepărtate pentru biocombustibili poate fi apoi transformată în hrană pentru animale sau poate fi consumată de oameni.
Pentru a produce biocombustibil, oamenii de știință recoltează microalge proaspăt crescute, îndepărtează cea mai mare parte a apei și apoi extrag lipidele pentru combustibil. Biomasa degresată rămasă este un produs secundar bogat în proteine și foarte nutritiv - unul care poate fi adăugat în hrana animalelor domestice de fermă, cum ar fi puii și porcii, sau animalele de acvacultură, cum ar fi somonul și creveții.
După ce consumă furajele suplimentate cu alge, găinile produc ouă cu de trei ori mai mulți acizi grași omega-3, conform cercetărilor anterioare de la Cornell.
Creșterea suficiente algelor pentru a satisface cererea globală actuală de combustibil lichid ar necesita o suprafață de aproximativ 800.000 de mile pătrate, sau puțin mai puțin de trei ori dimensiunea Texasului. În același timp, ar fi generate 2,4 miliarde de tone de coprodus proteic, ceea ce reprezintă de aproximativ 10 ori cantitatea de proteină din soia produsă la nivel global în fiecare an.
Microalgele marine nu concurează cu agricultura terestră pentru teren arabil și nici nu necesită apă dulce pentru creștere. Multe regiuni aride, subtropicale - cum ar fi Mexic, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Australia - ar oferi locații potrivite pentru producerea unor cantități mari de microalge.
O instalație comercială de microalge de aproximativ 2.500 de acri ar costa între 400 și 500 de milioane de dolari. Greene a spus: „Poate părea o mulțime de bani, dar soluțiile integrate pentru cele mai mari provocări ale lumii se vor plăti singure de multe ori în restul acestui secol. Costurile inacțiunii sunt prea mari pentru a putea fi luate în considerare”.
Potențialul microalgelor este izbitor. „Cred că algele oferă securitate alimentară pentru lume”, a spus Greene. „Vor asigura, de asemenea, nevoile noastre de combustibili lichizi, ca să nu mai vorbim de beneficiile pe care le au în ceea ce privește utilizarea terenului, culturile energetice.
Pe de altă parte, 1 gram de microalge este echivalent cu un kg de fructe și legume pe zi. Deși microalgele nu sunt nici medicamente şi nici preparate-minune, ele, pur şi simplu hrănesc şi detoxifică organismul mai eficient decât orice altceva, ajută la eliminarea metalelor grele acumulate în organism, care cauzează o bună parte a îmbolnăvirilor.
Însăşi stiinţa medicală este confruntată cu imposibilitatea identificării multor probleme de sănătate. După detoxifiere organismul îşi reclădeşte propiul sistem imunitar cu care se apără împotriva poluării mediului, a alimentaţiei carenţiale şi toxice, a stresului, etc.
Fitoplanctonul și algele formează bazele rețelelor trofice acvatice. Sunt consumate de consumatori primari, cum ar fi zooplanctonul, peștii mici și crustaceele. Consumatorii primari sunt, la rândul lor, mâncați de pești, mici rechini, corali și balene. Principalii prădători oceanici includ rechinii mari, peștii mari, delfinii, balenele cu dinți și focile mari. Oamenii consumă viața acvatică din fiecare secțiune a acestei rețele trofice. Practic, cu omul se închide și rețeaua.
Producătorii primari - inclusiv bacteriile, fitoplanctonul și algele - formează cel mai scăzut nivel trofic al rețelei acvatice. Producătorii primari își sintetizează energia fără a avea nevoie să mănânce. Mulți fac fotosinteză, folosind energia soarelui pentru a construi carbohidrați. Cu toate acestea, unii producători primari pot crea energie fără lumina soarelui folosind chimiosinteza pentru a metaboliza substanțele chimice eliberate din gurile hidrotermale, infiltrațiile de metan și alte caracteristici geologice.
Luate de la baza lanțului trofic marin, microalgele ar putea deveni în curând un candidat de top pentru combaterea încălzirii globale, precum și a crizei energiei și a insecurității alimentare, potrivit unui studiu realizat de cercetători asociați ai Cornell Algal Biofuel Consortium și publicat în revista Oceanography.
„Este posibil să fi dat peste următoarea revoluție verde”, a spus Charles H. Greene, profesor de științe ale pământului și atmosferei și autorul principal al noii lucrări, „Marine Microalgae: Climate, Energy and Food Security From the Sea”. Studiul prezintă o imagine de ansamblu asupra conceptului de cultivare industrială pe scară largă a microalgelor marine, sau pe scurt ICMM ( industrial cultivation of marine microalgae).
ICMM ar putea reduce utilizarea combustibililor fosili prin furnizarea de biocombustibili cu hidrocarburi lichide pentru industria aviației și a transportului de mărfuri. Biomasa de microalge rămasă după ce lipidele au fost îndepărtate pentru biocombustibili poate fi apoi transformată în hrană pentru animale sau poate fi consumată de oameni.
Pentru a produce biocombustibil, oamenii de știință recoltează microalge proaspăt crescute, îndepărtează cea mai mare parte a apei și apoi extrag lipidele pentru combustibil. Biomasa degresată rămasă este un produs secundar bogat în proteine și foarte nutritiv - unul care poate fi adăugat în hrana animalelor domestice de fermă, cum ar fi puii și porcii, sau animalele de acvacultură, cum ar fi somonul și creveții.
După ce consumă furajele suplimentate cu alge, găinile produc ouă cu de trei ori mai mulți acizi grași omega-3, conform cercetărilor anterioare de la Cornell.
Creșterea suficiente algelor pentru a satisface cererea globală actuală de combustibil lichid ar necesita o suprafață de aproximativ 800.000 de mile pătrate, sau puțin mai puțin de trei ori dimensiunea Texasului. În același timp, ar fi generate 2,4 miliarde de tone de coprodus proteic, ceea ce reprezintă de aproximativ 10 ori cantitatea de proteină din soia produsă la nivel global în fiecare an.
Microalgele marine nu concurează cu agricultura terestră pentru teren arabil și nici nu necesită apă dulce pentru creștere. Multe regiuni aride, subtropicale - cum ar fi Mexic, Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Australia - ar oferi locații potrivite pentru producerea unor cantități mari de microalge.
O instalație comercială de microalge de aproximativ 2.500 de acri ar costa între 400 și 500 de milioane de dolari. Greene a spus: „Poate părea o mulțime de bani, dar soluțiile integrate pentru cele mai mari provocări ale lumii se vor plăti singure de multe ori în restul acestui secol. Costurile inacțiunii sunt prea mari pentru a putea fi luate în considerare”.
Potențialul microalgelor este izbitor. „Cred că algele oferă securitate alimentară pentru lume”, a spus Greene. „Vor asigura, de asemenea, nevoile noastre de combustibili lichizi, ca să nu mai vorbim de beneficiile pe care le au în ceea ce privește utilizarea terenului, culturile energetice.
Pe de altă parte, 1 gram de microalge este echivalent cu un kg de fructe și legume pe zi. Deși microalgele nu sunt nici medicamente şi nici preparate-minune, ele, pur şi simplu hrănesc şi detoxifică organismul mai eficient decât orice altceva, ajută la eliminarea metalelor grele acumulate în organism, care cauzează o bună parte a îmbolnăvirilor.
Însăşi stiinţa medicală este confruntată cu imposibilitatea identificării multor probleme de sănătate. După detoxifiere organismul îşi reclădeşte propiul sistem imunitar cu care se apără împotriva poluării mediului, a alimentaţiei carenţiale şi toxice, a stresului, etc.
