O colecție de articole

Proprietățile tămăduitoare ala lavandei sunt cunoscute din antichitate, mai ales că uleiul de lavandă era considerat un ulei sfânt. La începuturile creștinătății, grecii cunoșteau lavanda sub denumirea de „nardus”, iar romanii îi spuneau „lavandarius”. Chiar și vechii egipteni se bucurau de proprietățile acestei plante pe care o foloseau atât ca parfum, cât și pentru îmbălsămare. Putem spune că lavanda este o plantă iubită de omenire din cele mai vechi timpuri, mai ales că în afară de beneficiile dovedite pentru sănătate, ea era folosită pentru parfumatul hainelor, al părului sau spălatul corpului.

Denumirea științifică a plantei este lavandula, însă ea este mai cunoscută sub numele de lavandă, alhucema sau cantueso, în timp ce levănțica, este denumirea populară românească a speciei de lavandula augustifolia, cea mai cunoscută specie din zona noastră, originară din zona mediteraneană. Este o plantă medicinală sau ornamentală, ce face parte din familia lamiaceae, din care fac parte aproximativ 65 de specii. Din punct de vedere etimologic, cuvântul provine din latinescul „lavare”, care înseamnă „a spăla”.

De obicei, levănțica este folosită pentru tratarea insomniei, a problemelor psihice, a stărilor de anxietate, depresiei, acneei, durerilor de cap, iritațiilor pielii (ameliorează eczemele; disfuncțiile pielii uscate; alergiile pielii; atenuează apariția ridurilor; tratează arsurile; reduce inflamația, reduce depigmentările pielii, mai ales petele închise la culoare), împotriva pierderii părului (aplicat direct pe scalp, uleiul de lavandă poate preveni alopecia); a stărilor de greață sau a durerilor dentare (câteva picături de ulei de lavandă se pot aplica pe leziunea mucoasei bucale -aftă ori herpes- pentru reducerea durerii); a inflamației și grăbirii cicatrizării; adjuvant în tratamentul cistitei, supurărilor și retenției de lichide; reduce manifestările sindromului premenstrual, durerea menstruală și problemele specifice menopauzei; calmează durerea și spasmele musculare etc.