Plante medicinale
Buberic
Postat de: Dr.Farm. Anca Daniela Raiciu
20-06-2022
Blog-ul nostru
O colecție de articole
(Ordonate alfabetic dupa titlul articolului)
Buberic (Scrophularia nodosa, Fam. Scrophularia) se mai numește brâncă, brânca porcului,buruiană de buberic, frunză de iarbă, iarbă de trânji, iarbă neagră, iarba porcului, iarbă sărată, urzică neagră. În tradiţia populară a fost un leac pentru ameliorarea răniilor.
Buberic (Scrophularia nodosa, Fam. Scrophularia) se mai numește brâncă, brânca porcului,buruiană de buberic, frunză de iarbă, iarbă de trânji, iarbă neagră, iarba porcului, iarbă sărată, urzică neagră.
În tradiţia populară a fost un leac pentru ameliorarea răniilor.
Bubericul este o plantă specifică Europei și Asiei. În România se întâlnește mai ales în pădurile de foioase, pajiști, pe lângă garduri, tufișuri umede, de la câmpie până la regiunile montane.
Planta are în pământ o rădăcină ramificată, groasă, numita rizom,tulpina crește înaltă de până la 150 cm,florile sunt de culoare brună sau verzi, au forma de cupă, cresc pe toată tulpina, sub formă de inflorescenţă grupată, frunzele sunt dinţate, cresc opus.
În fitoterapie se folosesc părţile aeriene, ce trebuie recoltate în perioada înfloririi și rizomii.
Rizomul tuberizat se folosea ca vermifug, pentru ameliorarea erupţiilor ce apăreau pe piele, cu decoctul se spăla pielea sau se folosea la anumite afecţiuni cum este brânca iar cu tulpinile florifere se făceau băi contra durerilor de picioare şi a reumatismului.
Principalele sale calităţi sunt de astringent, hemolizant, antihelmetic, antifebril, cicatrizant.
Părţile aeriene conţin substanţe amare, saponine, diosmina, alcaloizi, acizi cafeic, cinaric, cumaric, ferulic,zaharoză, manitol,săruri minerale.
Părţile subterane conţin acid cafeic, cumaric, hidroxibenzen,
Acţiunea farmacologică este astringentă, hemolizantă,antihelmintică.
Se folosește pentru ameliorarea următoarelor afecţiuni:adenite, angină difterică, amigdalite, febră, hemoroizi,răni, urticarie, parazitoze, noduli scrofuloşi, reumatism.
Planta este toxică,nu se supradozează deoarece conţine saponine ce au o puternică acţiune în subţierea sângelui, putând duce chair la accidente nadorite și are un puternic miros neplăcut.
Se poate pune 1 linguriţă de plantă mărunţită sau frunze mărunţite în 100 ml apă fierbinte,se acoperă pentru 10 minute, și se strecoară, se pot consuma trei porţii din acestea pe zi cu înghiţituri mici.
Decoctul din rădăcină mărunţită sau frunze este folosit extern din 2 linguri de plantă mărunţită la 500 ml apă fierbinte, se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară,se foloseşte extern la comprese sau cataplasme.
Pentru tinctură se ia o parte de plantă mărunţită sau rădăcină şi 5 părţi alcool de 70°,se ţine 15 zile, apoi se strecoară, se administrează 5-10 picături de 2-3 ori pe zi,extern se poate aplica pe răni în diferite diluţii.
În tradiţia populară a fost un leac pentru ameliorarea răniilor.
Bubericul este o plantă specifică Europei și Asiei. În România se întâlnește mai ales în pădurile de foioase, pajiști, pe lângă garduri, tufișuri umede, de la câmpie până la regiunile montane.
Planta are în pământ o rădăcină ramificată, groasă, numita rizom,tulpina crește înaltă de până la 150 cm,florile sunt de culoare brună sau verzi, au forma de cupă, cresc pe toată tulpina, sub formă de inflorescenţă grupată, frunzele sunt dinţate, cresc opus.
În fitoterapie se folosesc părţile aeriene, ce trebuie recoltate în perioada înfloririi și rizomii.
Rizomul tuberizat se folosea ca vermifug, pentru ameliorarea erupţiilor ce apăreau pe piele, cu decoctul se spăla pielea sau se folosea la anumite afecţiuni cum este brânca iar cu tulpinile florifere se făceau băi contra durerilor de picioare şi a reumatismului.
Principalele sale calităţi sunt de astringent, hemolizant, antihelmetic, antifebril, cicatrizant.
Părţile aeriene conţin substanţe amare, saponine, diosmina, alcaloizi, acizi cafeic, cinaric, cumaric, ferulic,zaharoză, manitol,săruri minerale.
Părţile subterane conţin acid cafeic, cumaric, hidroxibenzen,
Acţiunea farmacologică este astringentă, hemolizantă,antihelmintică.
Se folosește pentru ameliorarea următoarelor afecţiuni:adenite, angină difterică, amigdalite, febră, hemoroizi,răni, urticarie, parazitoze, noduli scrofuloşi, reumatism.
Planta este toxică,nu se supradozează deoarece conţine saponine ce au o puternică acţiune în subţierea sângelui, putând duce chair la accidente nadorite și are un puternic miros neplăcut.
Se poate pune 1 linguriţă de plantă mărunţită sau frunze mărunţite în 100 ml apă fierbinte,se acoperă pentru 10 minute, și se strecoară, se pot consuma trei porţii din acestea pe zi cu înghiţituri mici.
Decoctul din rădăcină mărunţită sau frunze este folosit extern din 2 linguri de plantă mărunţită la 500 ml apă fierbinte, se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară,se foloseşte extern la comprese sau cataplasme.
Pentru tinctură se ia o parte de plantă mărunţită sau rădăcină şi 5 părţi alcool de 70°,se ţine 15 zile, apoi se strecoară, se administrează 5-10 picături de 2-3 ori pe zi,extern se poate aplica pe răni în diferite diluţii.
